- însuşíre
- s. f.,g.-d.art. însuşírii; pl. însuşíri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
însuşíre
Look at other dictionaries:
însuşire — ÎNSUŞÍRE, însuşiri, s.f. 1. Acţiunea de a şi însuşi şi rezultatul ei. 2. Trăsătură distinctivă; caracteristică. ♦ Talent, înclinaţie. – v. însuşi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNSUŞÍRE s. 1. v. apropriere. 2. deprindere,… … Dicționar Român
calitate — CALITÁTE, calităţi, s.f. 1. Totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu se de celelalte lucruri. 2. Însuşire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă … Dicționar Român
omogenitate — OMOGENITÁTE s.f. Însuşirea de a fi omogen. ♦ Însuşire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico chimic de a avea aceleaşi proprietăţi în toate punctele sale. ♦ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleaşi dimensiuni în cei doi… … Dicționar Român
proprietate — PROPRIETÁTE, proprietăţi, s.f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ♢ Proprietate literară (sau artistică) = drept de care se bucură un autor de … Dicționar Român
facultate — FACULTÁTE, facultăţi, s.f. 1. Capacitate, posibilitate, însuşire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însuşire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acţiona, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate… … Dicționar Român
atribut — ATRIBÚT, atribute, s.n. 1. Însuşire (esenţială) a unui obiect. ♦ (concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziţiei, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din fr. attribut, lat. attributum. Trimis de ana… … Dicționar Român
predicat — PREDICÁT, predicate, s.n. 1. (gram.) Parte principală a propoziţiei, care arată o acţiune, o stare sau o însuşire a subiectului. ♢ Predicat verbal = predicat exprimat printr un verb la un mod personal (sau printr o interjecţie). Predicat nominal … Dicționar Român
predicaţie — PREDICÁŢIE, predicaţii, s.f. Faptul de a enunţa ceva despre un anumit lucru; enunţ care reflectă raportul dintre un obiect şi o însuşire a sa. [var.: predicaţiúne s.f.] – Din lat. praedicatio, onis, fr. prédication. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
selectivitate — SELECTIVITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi selectiv. ♦ Capacitatea de selecţie a unui sistem tehnic sau fizico chimic. Selectivitatea unui aparat de radio. 2. Însuşire a plantelor şi a animalelor de a face selecţie naturală în procesul de fecundare… … Dicționar Român
accident — ACCIDÉNT (1 4, 6) accidente, s.n. (5) accidenţi, s.m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (fil … Dicționar Român
